Răbdarea este una dintre acele virtuți despre care vorbim foarte des, dar pe care le înțelegem adesea superficial. De multe ori, atunci când spunem despre cineva că este răbdător, ne gândim la o persoană care suportă cu calm o situație dificilă, care nu se enervează repede sau care poate aștepta fără să se plângă.
Totuși, răbdarea este mult mai profundă decât simpla capacitate de a aștepta sau de a suporta ceva neplăcut. Răbdarea are legătură cu felul în care omul se raportează la timp, la dificultate, la oameni și, mai ales, la propriul său proces de transformare.
„Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, pentru ca să fiți desăvârșiți, întregi și să nu duceți lipsă de nimic.”
Iacov 1:4
Ce înseamnă, de fapt, să rabzi?
Răbdarea biblică este mult mai profundă decât simpla capacitate de a suporta în tăcere o situație dificilă, de a îndura fără să ne plângem sau de a aștepta ca lucrurile să se schimbe.
În Noul Testament, cuvântul grecesc hypomonē transmite ideea de a rămâne sub o povară, de a persevera și de a nu abandona atunci când drumul devine greu. Răbdarea nu înseamnă să fii pasiv, ci să rămâi credincios în timp ce treci prin ceea ce Dumnezeu îngăduie în viața ta.
A răbda înseamnă să continui să iubești când este greu să iubești, să continui să faci binele când nu vezi rezultate, să continui să te rogi când răspunsul întârzie și să continui să crezi când împrejurările par să spună contrariul.
Răbdarea nu schimbă doar situația prin care trecem. Ne schimbă pe noi în timp ce trecem prin ea.
De aceea, Iacov spune că răbdarea trebuie să-și facă „desăvârșit lucrarea”.
De ce este atât de greu să răbdăm?
Răbdarea este dificilă tocmai pentru că atinge două dintre cele mai puternice dorințe ale inimii noastre: dorința de confort și dorința de control.
Când trebuie să răbdăm, descoperim că:
-
- Nu putem schimba situația imediat, iar acest lucru lovește în dorința noastră de a controla.
-
- Trebuie să trăim cu o tensiune de care am vrea să ne eliberăm cât mai repede.
-
- Nu știm cât va dura încercarea.
-
- Nu vedem încă ceea ce Dumnezeu lucrează în spatele împrejurărilor.
Cu cât o situație ne afectează mai profund și trebuie să o purtăm mai mult timp, cu atât ne este mai greu să răbdăm.
Dar tocmai acolo este punctul unde începe modelarea caracterului nostru.
Diferența dintre a suporta și a răbda
Nu orice formă de „rezistență” este răbdare.
Uneori suportăm o situație doar pentru că nu avem de ales. Strângem din dinți, acumulăm frustrare și așteptăm momentul în care vom putea izbucni, pleca sau renunța.
Aceasta nu este răbdarea la care ne cheamă Dumnezeu.
Răbdarea adevărată se întemeiază pe nădejde.
Cel care doar suportă spune:
„Trebuie să rezist până când se termină.”
Cel care rabdă spune:
„Dumnezeu lucrează chiar și acum. Nu înțeleg totul, dar aleg să rămân credincios.”
Aceasta este diferența.
Răbdarea nu înseamnă să stai nemișcat sub povară. Înseamnă să continui să mergi cu Dumnezeu, chiar și atunci când povara este grea.
Să continui să iubești.
Să continui să te rogi.
Să continui să ierți.
Să continui să faci binele.
Să continui să crezi.
Ce produce Dumnezeu în noi prin răbdare?
1. Răbdarea adâncește credința
Iacov spune:
„Încercarea credinței voastre lucrează răbdare.”
Iacov 1:3
Credința nu este testată atunci când totul merge bine. Ea este testată atunci când parcă răspunsul lui Dumnezeu întârzie și când nu vedem încă rostul încercării.
Atunci învățăm să spunem:
„Doamne, nu înțeleg, dar mă încred în Tine.”
Răbdarea ne învață să ne încredem în Dumnezeu chiar și atunci când nu vedem încă răspunsul sau nu înțelegem ce face El. Pe măsură ce trecem prin încercări și alegem să rămânem credincioși, credința noastră este pusă la încercare, se maturizează și devine tot mai statornică. Astfel, învățăm să ne sprijinim nu pe ceea ce vedem, ci pe caracterul și credincioșia lui Dumnezeu.
2. Formează caracterul
Răbdarea ne învață să nu reacționăm impulsiv, să ne stăpânim cuvintele și să luăm decizii cu înțelepciune. În loc să fim conduși de emoții, învățăm să răspundem cu maturitate și să rămânem statornici chiar și în situațiile dificile.
3. Aduce maturitate spirituală
Pe măsură ce trecem prin încercări, învățăm să privim lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu. Nu mai căutăm doar soluții rapide, ci dorim să înțelegem ce avem de învățat și cum putem crește spiritual prin fiecare experiență.
4. Transformă felul în care iubim
Răbdarea ne ajută să fim mai îngăduitori cu slăbiciunile celorlalți, să ascultăm înainte de a judeca și să oferim iertare în locul condamnării. Astfel, învățăm să iubim nu doar atunci când ne este ușor, ci și atunci când relațiile ne pun la încercare.
5. Produce bucurie și nădejde
Răbdarea ne ajută să privim dincolo de dificultățile prezentului și să avem încredere că Dumnezeu poate lucra chiar și în situațiile pe care nu le înțelegem. Bucuria noastră nu vine din suferință, ci din nădejdea că Dumnezeu rămâne credincios și că lucrarea Lui în noi are un scop.
De ce unul poate răbda, iar altul nu?
Unul dintre răspunsuri este nădejdea.
Biblia spune:
„Avem această nădejde ca o ancoră a sufletului.”
Evrei 6:19
Un om care are nădejde poate trece printr-un prezent greu, pentru că știe că prezentul nu este totul.
Dacă această viață ar fi tot ce există, multe suferințe ar părea lipsite de sens. Dar pentru cel care Îl cunoaște pe Dumnezeu, încercarea prezentă nu are ultimul cuvânt.
Există un Dumnezeu care vede.
Există un Dumnezeu care lucrează.
Există un Dumnezeu care promite.
Există un Dumnezeu care va duce lucrarea Sa la bun sfârșit.
De aceea, creștinul poate spune chiar în mijlocul încercării:
„Nu văd clar încă ce se întâmplă, dar nădăjduiesc în Dumnezeu.”
Un alt element este identitatea.
Când știi că ești al lui Dumnezeu, nu mai trebuie să câștigi fiecare luptă, să ai întotdeauna dreptate sau să fii aprobat de toți.
Poți fi criticat fără să te prăbușești.
Poți fi respins fără să-ți pierzi valoarea.
Poți aștepta fără să simți că Dumnezeu te-a uitat.
Și, da, răbdarea se exersează.
Așa cum un mușchi devine mai puternic prin exercițiu, caracterul se întărește prin încercările prin care alegem să trecem împreună cu Dumnezeu.
De ce mă desăvârșește răbdarea?
Pentru că, atunci când rabd împreună cu Dumnezeu, nu doar trec printr-o situație dificilă — Dumnezeu folosește acea situație pentru a lucra în mine.
Încercarea îmi testează credința.
Credința mă învață să mă încred mai mult în El.
Încrederea în Dumnezeu mă ajută să accept lucrarea Lui în viața mea.
Acceptarea lucrării Lui în viața mea produce răbdare.
Răbdarea ne face întregi pentru că atinge acele zone ale caracterului nostru pe care confortul nu le-ar fi atins niciodată.
Iar răbdarea, lăsată să-și ducă lucrarea până la capăt, produce maturitate spirituală împreună cu bucurie.
De aceea, greul nu este neapărat semnul că Dumnezeu m-a uitat.
Adeseori, chiar în mijlocul suferinței, Dumnezeu lucrează cel mai profund.
Nu toate încercările sunt trimise de Dumnezeu, dar Dumnezeu poate folosi orice situație pentru a ne forma după voia Sa.
Iar ceea ce pare astăzi o povară poate deveni, prin harul Lui, atelierul în care caracterul nostru este transformat, pentru a deveni tot mai asemănător cu cel al lui Hristos.
Procesul prin care Dumnezeu ne desăvârșește
Iacov ne prezintă un proces extraordinar de clar:
„Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea…”
Iacov 1:2–4
Putem vedea aici un lanț:
Încercare → credință → răbdare → maturitate → desăvârșire.
Întregul proces trebuie trăit cu bucurie, așa cum ne îndeamnă Cuvântul lui Dumnezeu în Iacov 1:2: „Să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări.”
Observă ceva important: Iacov nu spune doar că trebuie să avem răbdare.
El spune că răbdarea are o lucrare de făcut, iar semnul că răbdarea își duce lucrarea la bun sfârșit este bucuria.
Dumnezeu nu vrea doar să ne ajute să supraviețuim încercărilor, ci și să le folosească pentru a ne transforma în soldați bine antrenați, care știu ce au de făcut și își găsesc bucuria în ceea ce fac.
Aici se află una dintre cele mai profunde lecții spirituale:
Dumnezeu poate folosi ceea ce noi vrem să se termine pentru a produce în noi ceva ce El vrea să rămână pentru eternitate.
Noi ne rugăm adesea:
„Doamne, scoate-mă din această situație.”
Iar adeseori Dumnezeu răspunde nu prin îndepărtarea imediată a problemei, ci prin schimbarea noastră în mijlocul ei.
El lucrează în noi în timp ce noi așteptăm să lucreze pentru noi.
Concluzie
Răbdarea mă desăvârșește pentru că mă învață să rămân cu Dumnezeu chiar și atunci când nu înțeleg.
Bucuria despre care vorbește Iacov nu înseamnă că ne bucurăm de suferință, ci că nădejdea pe care o avem în Dumnezeu ne produce bucurie, fiindcă știm că tot ce face El duce la bun sfârșit.
Așa cum spune Pavel:
„Sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.”
Filipeni 1:6
Dumnezeu nu abandonează lucrarea începută în noi.
De aceea, când treci printr-o perioadă în care trebuie să aștepți, să ierți, să continui, să te rogi și să rămâi credincios, nu te întreba doar:
„Doamne, când se va termina?”
Întreabă-te și:
„Doamne, ce vrei să formezi în mine cât timp trec prin aceasta?”
Pentru că uneori Dumnezeu nu schimbă imediat împrejurările, ci îl schimbă pe omul care trece prin ele, iar răbdarea este una dintre căile prin care El ne maturizează spiritual.
Așa cum un vas de lut trece prin mai multe etape de prelucrare până devine un vas de ceramică gata de folosit, tot astfel și noi trecem prin diferite situații și încercări în care Dumnezeu ne modelează, pentru a deveni oameni maturi spiritual, pregătiți să împlinim voia Lui.
Întrebarea este: Ce vei alege tu? Vei accepta să rabzi pentru a ajunge acolo unde Dumnezeu vrea să te ducă, adică la desăvârșire, sau vei găsi motive să fugi din atelierul Lui, alegând cu orice preț o viață mai ușoară?
